Sunt pe modul supraviețuire. De ce e rău?

luptă sau fugi

Luptă sau fugi. În această perioadă, suntem puși în legatură cu instinctele noastre primare. Funcționam pe modul de supraviețuire. De ce e altfel decât în mod normal? Iată o explicație integrată oferită de psihologul Bogdana Bursuc.

Sistemul nostru nervos este construit să detecteze pericolul și să ne ajute să ne protejăm. Ce facem în situații stresante? Se activează sistemul nervos vegetativ simpatic,  descarcăm multa adrenalină, simțurile sunt ascuțite și corpul încordat, gata să detecteze pericolul. Știm să răspundem pericolului în două moduri: luptă sau fugi! De fapt,  tot sistemul nostru nervos este activat și ne transmite continuu semnale de vigilență, cu atât mai mult cu cât amenințarea este invizibilă, este greu de localizat. Așa cum vorbim acum despre un virus, imposibil de văzut

Cât timp putem funcționa pe modul de supraviețuire ?
Modulul de supraviețuire este o reacție pe termen scurt, bazată pe frică, care se activează atunci când răspunsul de “fugă sau luptă” în fața unui pericol este declanșat.

Ce se întamplă când funcționam mult pe modul de supraviețuire ?
Luptă sau fugi. Atunci când sistemul nostru nervos este în modul de supraviețuire (“fugă sau luptă”):

  • ne centrăm în special pe pericol și suntem hipervigilenți
  • percepem informațiile neutre sau ambigue drept periculoase
  • suntem furioși pe orice percepem drept o amenințare
  • ne centrăm pe amenințare, nu mai suntem deschiși către ceilalți
  • avem resentimente
  • avem tendința de a controla tot
  • ne simțim epuizați de vigilență și de emoții

Luptă sau fugi. Această încordare a sistemului nervos este foarte utilă pentru că ne confruntăm cu un risc/pericol real. Dacă rămânem însă blocați în modul de supraviețuire pentru prea mult timp, lucrurile se întorc împotriva noastră.

Cum ne dăm seama că suntem pe modul de supraviețuire ? 10 semne posibile :

  1. Explodăm din lucruri mărunte: suntem hipersensibili la lucrurile care nu sunt cum vrem noi sau cum considerăm noi, iar reacțiile noastre devin exagerate. Ne simțim tensionați, iritați, agitați, puși pe ceartă.
  2. Ne simțim obosiți și avem un nivel de energie foarte scăzut: mai degrabă am zace în pat decât să facem ceva.
  3. Avem dureri de cap sau ne dor diferite părti ale corpului: gătul, umerii, spatele, avem probleme digestive, corpul dă semne că s-ar prăbuși.
  4. Ne trezim dimineața deja stresați, cu o strângere în piept sau în stomac.
  5. Este greu să adormim, iar când reușim în sfârșit, avem vise bizare, care ne tulbură și ne trezim mai obosiși decât eram.
  6. Trăim constant o stare de anxietate: dureri în piept, dificultate de respirație, bătăi crescute ale inimii, nu ne putem relaxa. Pare că nimic nu ne poate conforta. Facem scenarii negative despre viitor și punem toată energia acolo.
  7. Nu mai avem pasiune, entuziasm, chef. Am făcut de toate, am încercat de toate, le-am f=cut pe toate. Acum nimic nu mai este interesant sau atractiv.
  8. Timp personal “zero”. La polul celalalt este sentimentul că timpul nu ajunge. Ne simtim ca și cum ”stingem constant incendii”, că toți au nevoie de noi, că oricât am face mai sunt lucruri de făcut.
  9. Capacitatea de atenție și de concentrare este scăzută. Fie gândurile pleacă în toate părtile, fie suntem epuizați.
  10. Orice este o reacție: ne simțim ca o minge de ping pong, nu avem niciun control și nici nu găsim momentul sau posibilitatea să fim proactivi.

Pentru unii dintre noi, distanțarea socială și izolarea sunt un ajutor să iasă din modulul de supraviețuire în care funcționează de obicei. Acesta e declanșat tocmai de interacțiunea cu ceilalți. De fapt de stimulii percepuți ca amenințători din interacțiunea cu ceilalți. Pentru aceștia,  perioada de izolare și distanțare sociala este o pauza de la vigilență, încordare, tensiune.

Ce putem face dacă suntem în modul de supraviețuire?

Luptă sau fugi. Fiind o reacție automată a sistemului nervos vegetativ, nu putem influența voluntar acest lucru. Nu putem fi calmi și relaxați în fața riscului unei amenințări existențiale: cu virusul sau ecomonică.

Cum punem singuri gaz pe foc?

Cei mai mulți dintre noi reactionăm cu presiune, critică și autoblamare la reactiile nostre automate. Cerem de la noi să fim eficienți, ne cerem să folosim bine timpul, punem presiune pe noi să facem mai multe lucruri, pentru că… doar stam acasa. Cerem de la noi să fim calmi și să avem timp de calitate cu familia, ne cerem să reuțim ceea ce, poate, nu am reușit când sistemul nostru nervos nu era activat «fugă sau luptă» și era mai disponibil spre conectare și creativitate. Apoi ne criticăm, suntem dezămăgiți de noi și ne simțim vinovați că nu am făcut ce ne-am propus sau, pur si simplu, că am facut chiar opusul (am mâncat mai mult, am țipat, nu am citit, am pus presiune pe cei din familie/colegi). Aceste reacții sunt ca gazul pe foc. Sunt receptionate de sistemul nostru nervos tot ca o amenințare și, în consecință, reacțiile din modulul de supraviețuire/apărare se intensifică. Pe lânga faptul ca nu dăm o pauza sistemului nostru nervos de la acest modul de supraviețuire, îl suprasolicitam cu alte mesaje de amenințare.

Această perioada vine cu dileme emoționale greu de rezolvat. Ceea ce reprezintă pentru mulți dintre noi o strategie de protecție pe de o parte, vine cu o amenințare pe de alta parte:

  • Sunt acasă în siguranță, dar sunt singur”
  • „Aleg să merg la serviciu pentru securitate financiară, dar îmi pun familia la risc”
  • „Sunt acasa în siguranță, dar sunt la risc financiar”.

Să aleg între 2 nevoi existențiale reprezintă un conflict emoțional intens. Chiar dacă fiecare alege “răul cel mai mic”, emoțional, conflictul persistă, pentru că nevoia noastra persistă.

Ce ne poate ajuta în această perioadă?

Stăm în casă și pierdem astfel multe dintre mecanismele noastre de coping sau metodele noastre de a ne încărca bateriile, de a face față (cumpărături, relaționarea de la serviciu).

Cea mai mare resursă pe care o avem acum este relația cu noi înșine. Modul în care ne tratăm, în care reacționam la noi înșine sau la ce facem ne poate ajuta.

Luptă sau fugi. Iată câteva sugestii de a comporta cu noi înșine în perioada în care funcționam pe modul de supraviețuire :

Validarea furiei :

  • Să ne dam dreptul să fim furioși. Furia este o emoție normală, care face parte din răspunsul nostru de supraviețuire, și corespunde luptei « fugă sau luptă ». Dacă nu recunoaștem furia și nu ne dăm dreptul să fim furioși, ajungem să proiectam această emoție asupra celor dragi. Și avem comportamente nedorite la adresa lor. Este util să consțientizăm că nu putem folosi lupta și furia practic (nu putem lupta fizic cu virusul), dar putem folosi energia furiei să facem diferite comportamente de protecție sau planuri de salvare.
  • Răspunsul natural al nostru, ca specie, la deprivare este protestul, revolta ! Furia este o emoție normală în această perioada și este normal să o avem cu atât mai mult cu cât trăim cele mai diverse deprivari: nu ne putem plimba, nu ne putem vedea cu cei dragi, nu ne putem juca afară, nu, nu nu… Copiii experimentează și ei multe deprivări. Și ei, ca și noi, protestează. Cenzurarea sau înăbușirea furiei face ca ea să creasca sau să iasă unde nu trebuie. Validarea, acceptarea și ascultarea ei aduce liniște, sentimentul de înțelegere și de conexiune. Acestea dau o pauza sistemului nervos de la modulul de supraviețuire.

Validarea fricii :

  • Furia și lupta sunt primele reacții de aparare, înscrise în sistemul nostru nervos. Atunci când evaluăm că nu putem elimina pericolul prin luptă, ne simțim vulnerabili, fragili și intră în acțiune cel de-al doilea sistem de apărare: frica și fuga.
  • Frica este o reactie normală atunci când ne confruntam cu ceva mai mare sau mai puternic decât noi, pe care nu îl putem opri sau distruge. Copiii simt deseori frică pentru că sunt mai mici și mai vulnerabili decât adulții. În fata acestui virus și noi ne simțim mici și vulnerabili.
  • Emoțiile din prezent de frică și de vulnerabilitate pot fi cuplate cu alte emoții de frică și vulnerabilitate din trecutul nostru, astfel încât experiența este si mai intensă.
  • Avem voie să ne fie frică, chiar dacă suntem adulți și puternici.  Reacția umana naturală la necunoscut este vigilența, reținerea, frica.
  • E normal să ne fie frică. Dacă luptam cu frica noastra și încercăm să nu o simțim sau să o ascundem, ea iese la suprafață ca iritabilitate, nervozitate. Ne trezim că tipăm la copii, că ne certam cu partenerul, ca ne certam pe noi. Pentru mulți, întâlnirea cu frica și cu vulnerabilitatea este grea deoarece ne aminteste de momente când chiar eram mici, vulnerabili, neputincioși și ne era frică. Conștientizarea acestui lucru ne poate conecta cu puterea pe care o avem acum, ca adulți, si nu am avut-o atunci– puterea de a sta cu noi și cu emoțiile noastre.
  • Pentru unii dintre noi, frica poate fi o furie deghizata.

Resetarea asteptărilor :

Un lucru util acum, când acest modul de supraviețuire se prelungește, este sa ne resetăm așteptările de la noi și de la ceilalți pentru a potrivi aceasta realitate. Trăim o perioadă care este o traumă – adică o amenințare existențială. Este o experiență traumatică colectivă. Nu ne putem simți și comporta ca și cum nimic nu se întâmplă, doar pentru că stam în casa și suntem ”feriți”. Emoțional si psihic suntem impactați de faptul că traim această amenințare și consecințele ei globale. Vom lucra diferit, vom gândit diferit, vom iubi diferit.

Reducerea presiunii :

Cum se face? Reducem presiunea pe care o punem pe noi, ne dăm voie sa avem zile în care nu putem, nu știm, nu facem ce ne-am propus.

Reducerea autocriticii sau criticii adresate altora:

Fiecare face ce poate mai bine cu toate emoțiile acestei perioade. Critica față de propria persoană, critica față de alții – lăsați-le pentru alte perioade din viață!

Pe Instagram clinica10.ro găsiți imaginile actuale din lumea medicală!

 

Sursa: psiholog Bogdana Bursuc, Mind Institute

Foto: pixabay.com/ro

Leave a Reply

avatar
  Inscriete pt notificari  
Notify of