Riscul infectării la mare e … mare

infectarea la mare

Infectarea la mare. Marea Neagră are o concentrație de sare de 17 %, în timp ce Marea Mediterană ajunge până la 34%. Apa sărată a mării nu permite virusurilor să reziste. Cu alte cuvinte, dacă luați o gură de apă de mare, nu vă infectați cu SARS-COV-2. Dar în apă, vă puteți infecta ușor! Iată cum:

 

Baia din mare, înghesuiți ca peștișorii

Infectarea la mare. Dacă stați ca sardinele în apă, oricine tușește în apropiere, strănută ori respiră va elimina secreții respiratorii în aer. Nu în apă. Sunteți aproape, în apă, vă contaminați. Pentru că nimeni nu tușește, respiră, strănută… sub apă. Așadar și în apă trebuie respectată distanțarea socială.

Din păcate, la mare, chiar și respectând distanțarea socială în apă ori pe nisip, există curenți de aer. Un curent de aer plimbă aerosolii, în care există particule virale infecțioase, de la un individ la altul extrem de ușor. Și chiar respectând distanța socială, riscul de a fi infectat la mare… e mare.  În picăturile respiratorii, virusul e bine protejat si își păstrează infecțiozitatea. Adică odată agățat de o mucoasă umană, poate iniția un proces de infectare.

 

Virusurile nu pot fi omorâte, pentru că nu sunt vii 

Infectarea la mare. Virusurile nu pot fi omorâte, pentru ce ele nu sunt vii. Nu aparțin lumii vii. Ele sunt particule infecțioase, care pot fi inacvitate de: apă cu săpun, de alcool, de clor, în sensul că își pierd integritatea structurală. Și, odată ce ajung pe mucoasele noastre, nu mai sunt capabile sa înceapă ciclul de infectate în celule umane.

Virusul trebuie să fi integru, ca să se lipească de o celulă umană și să înceapă să se multiplice. Pentru că o singură celulă virală nu e suficientă. Virusurile devin periculoase, după ce au infectat celulele și  încep să se multiplice. De fapt, utilizează celulele umane ca pe niște fabrici, care produc virusuri!

 

Ultravioletele și uscăciunea inactivează virusul

Infectarea la mare. Coronavirusului îi place umezeală – deci trăiește bine în particulele  respiratorii, care sunt umede. Nu îi place uscăciunea, nu îi plac radiațiile ultraviolete si nici apa sărată. Dar, dacă cineva a tușit, a strănutat, respiră și particulele respiratorii au ajuns pe nisipul fierbinte și l-a contaminat, un biolog poate sa ia o probă de pe acest nisip fierbinte și să facă diagnostic  pe baza genomului viral (al informației virusului). Așa se poate identifica că o persoană bolnavă a fost pe acel nisip fierbinte. E o informație importantă din punct de vedere epidemiologic.

Dar pentru ca virusul rămâne într-un mediu uscat, plin de ultraviolete , nu își păsteează capacitatea infecțioasă, adică nu mai poate să se lipească de un receptor uman din mucoase și apoi să se multiplice în interiorul organismului, pentru că uscăciunea și razele ultraviolete i-au distrus integritatea structurală!

 

 

Foto: pixabay.com/ro

Leave a Reply

avatar
  Inscriete pt notificari  
Notify of