Cum sa am incredere in mine?

Peste 80% dintre adulti vehiculeaza des ideea: <Nu am incredere in mine!>. Lipsa increderii a fost invatata de la cele mai mici varste.

 

 

Cand am invatat sa nu am incredere in propria persoana?

 

Cand m-am suparat in copilarie, cand am fost furios. Cand am tipat. Iar parintele mi-a spus sa incetez, ca ne vad altii, ca nu trebuie sa ma comport asa.

De la parinte am invatat ca sentimentele mele nu conteaza. Daca plang, e inoportun sa plang!

Acest tip de atitudine din partea parintelui blocheaza copilul si il invalideaza. Mai exact, parintele este expertul, copilul – un nimeni care nu trebuie sa planga, sa tipe, sa se supere.

 

Aceste mesaje ar trebuie inlocuite cu:

 

Plangi?

Si eu as plange, daca as fi in locul tau!

Poti sa vorbesti cu mine dupa ce te linistesti? Sa imi si spui de ce plangi. Poate rezolvam impreuna.

In felul acesta, parintele si copilul isi accepta sentimentele si incearca sa vada, impreuna, rezolvarea unei probleme. Copilul invata: <Am incredere ca pot sa rezolv ce ma deranjeaza!>

**

Din nou, parintele isi vede copilul suparat. Ii spune:

Vad ca esti suparat! E normal sa fii suparat. Si eu as fi in locul tau!

Cum putem sa rezolvam?  Aceasta intrebare, daca vine si cu o mangaiere, ii produce micutului creier semnale de linistire. Va iesi mai repede din starea neplacuta in care se afla.

**

Apoi e utila intrebarea: <Cum te simti?>.  Doar simpla intrebare va face din parinte si copil nu doua parti ale problemei, ci o alianta.

Alianta cu propriul parinte creeaza increderea in propria persoana.

**

Si a al treilea lucru simplu inseamna sa terminati o comunicare cu un copil cu o intrebare: <Tu ce parere ai?>

Doar aceasta intrebare e parte majora din constructiei increderii in sine. De ce? In tanara minte apare ideea: <Parerea mea conteaza, deci am incredere in mine!>

Parerea mea contreaza pentru cele mai importante persoane:

Mama si tata.

 

Leave a Reply

avatar
  Inscriete pt notificari  
Notify of